Nous

Pune-ți o dorință, dragul meu

Am păstrat un meteorit pentru tine.

L-am prins lent în picaj,

L-am imprimat pe retină

Și acum așteaptă cuminte dorința ta

Ca să se poată stinge liniștit

Ca mesager al Universului.

Pune-ți o dorință, dragul meu.

Căci ți-am sărutat ușor fruntea plină de gânduri

Și ți-am îmbrățișat temerile

Ca să le iau în mine, să le amestec cu dragostea

Și să ți le întind pe buze cu un sărut

Ca să mi le împărtășești apoi în șoapte și ecouri

Și să te scuturi de ele ca de praful de stele. 

Pune-ți o dorință astă noapte, când Luna e pe jumătate

Căci dorințele noastre se transformă în sentimente

În timp ce adormi

În timp ce te mușc ușor de gât 

În timp ce mă strângi de mână

În timp ce mă inspiri. 

Pune-ți o dorință, dragul meu

Căci de data asta știm amândoi cum se îndeplinesc

Uită-te adânc în ochii mei

Prinde meteoritul și dorește-ți. 

Pune-ți o dorință 

Și simte. 

Tempo-ul sâmbetei.

 Îi spun inimii să se calmeze
 Și să nu mai danseze
 Toate acele dansuri fericite
 Ce stârnesc toți fluturii la zbor
 Și cutremură sinapsele
 Închizându-te, în urmă, între atrii mei.
 Îmi opresc și eu tălpile goale
 Și le lipesc aievea pe gheața de pe jos.
 Totul la suprafață devine liniște și împietrire.
 Doar mâinile mi le mai pot mișca
 Și-ncep a dirija armoniile călătoriei sângelui prin vene.
 O întreagă orchestră
 Ghidată de bătăile inimii...
 Lento când e dor
 Allegro când te văd.
 Și dansul începe iar
 Precum zborul păsărilor reîntoarse în primăvară
 Cu nerăbdarea de a ajunge în acel loc în care aparțin-
 Acasă.

Do(a)r.

 cred că noi am fost mereu meteorul preferat al unei jumătăți de Lună albastră
 Timp de câteva amintiri am plâns despre tine cuvinte cu ghimpi
 și ți-am sărutat podul palmei ce-mi acoperea țipătul și-l transforma în fluturi mecanici.
 încă mai obișnuim să ne ascundem după mulțimi de limbi și alte traduceri ale graiurilor simple
 până când am să ajung să mă plantez în tine și să nu mor și să nu plec
 și să-mi fie indiferente condițiile vitrege de vreme la care îți expui sufletul.
 vin ploi.
 iar ploi și frunze, cuvinte, culori, melodii, apusuri
 izbucniri și câini și munți și pietre și zile senine și
 ploi
 și zile în care să mă gândesc la tine ca la un gând sinucigaș
 temător
 sfios
 și nopți în care să m-alerg cu Luna
 și stele ce cad
 și frig
 și sete și vânt.
 și lucruri pe care le fac și tu le taci
 și dorințe ascunse pe câmpuri cu maci
 și nopți și zile și ape și ...
 și azi sunt puternică
 mă simt puternică, căci am biciuit vântul cu cuvinte
 și-am îmbrăcat iar norii
 căci sunt iar fericită
 și conștientă de dorințe și palme asimetrice
 și picături de stele congelate
 de pe cerul gurii tale ce topește cu buzele tot ce-a mai rămas viu în eu
 ca să îmi pot așeza capul în locul tău dintre umăr și gât
 și acolo
 să-mi continui visele
 căci plouă
 și zâmbesc
 și sunt.

~ 45°26′N 12°19′E

~ Aud o melodie... imi tot canta in urechi, vad note muzicale, neuronii danseaza. E un cantec dintr-o indepartata Venetie, un cantec plans pe strazi de un baiatel descult, cu obraji rumeni si un cosulet cu flori colorate... Gondola tatalui sau s-a scufundat dupa ce a dus la mal doi indragostiti ce cautau stelele cu lupa. Doua lacrimi i se innoada pe barbie si cad... Pic! pe piciorul lui drept si zgariat. Pic! pe strada murdara ce poarta urmele si amintirile unor oameni ce nu mai exista. Pic-ul cazut pe strada se transforma intr-un pitic alb, alb, alb ce o ia la goana, se impiedica, cade si se sparge in mii de bucatele de sticla sclipitoare ce se unesc formand un ciob fumuriu prin care stelele se vad rosii, iar cerul galben. Se spune despre acest ciob ca ar fi fost vazut transformandu-se uneori intr-o pisica cu ochii gri, ce da din coada ca pendulul unui ceas si fura trufe de ciocolata din magazinele de dulciuri.

~ A winter's last moments ...

Both of us laying on the ground
Wrapped in the cold of the snow...
Your whitish and frosty face
Keeps on smiling at me
My hand tries to reach yours
But it seems too hard to embrace it...
Lightly snowflakes are falling
Glides smoothly over your cheek
Our breath under the winter breeze
Starts to gradually cease...
And the earth will keep on moving
And the earth will keep on moving
And the earth will keep on moving
Moving without us...

Pieces of the past winter
Crosses through the last moments of my mind
We were holding each other
Quietly watching the trees branches
Moving like some ghost arms...
You were kindly whispering about
How the snowflakes are so fragile things
But to look what they really do
When they stick together... like us...
Goodbye...
And the earth will keep on moving
And the earth will keep on moving
And the earth will keep on moving
Moving without us...