miercuri, 31 mai 2017

Trepido.

Cad ploi, iarăși ploi. Într-un șir necontenit de cuvinte ce își dansează drumul prin minte pe ritmul picăturilor căzute, un sunet de tren, un nor grăbit și aceeași întrebare în jurul căreia se-nvârt, ca o tornadă haotică, elementele ce compun un întreg morocănos și puțin ciobit. Dar eu ce caut aici? În care parte a ecuației Totale atârn? Ce sprijin? Ce ajut? Ce rol am? Poate-s chiar necunoscuta aceea urâtă de toți copiii pe care-i încurcă la rezolvarea unei probleme care, în absența ei, le-ar fi asigurat drumul mai rapid la joacă. Puteți trage repede un x peste x, negându-l, negându-mă. Sau îl puteți nega prin ignorare. Totuși, oricare dintre variante vă aduce un drum asigurat către cel puțin o mustrare. Atunci ce să te faci cu o necunoscută nedorită? Să o cunoști? Dar necesită timp, iar eu vreau să mă joc. Dar eu vreau să trăiesc. Dar eu vreau să mă cunoști. Căci sunt. Sunt. Sunt... XJMKGVDSARNZT, oricare nume-mi dai, nu-s goală, nu-s vid, nu-s vis. Sunt.
Calculați numărul x de picături pierdute printre gânduri. O să aflați muzica ploii dintr-un timp limitat, ce te conduce precum trenul, către un Necunoscut vast, plăcut și plin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu