joi, 16 martie 2017

Ce a mai rămas din momentul ăsta? O înfiorare grăbita, o gură de aer, o privire timidă şi cuvinte dragi, nespuse, inchise-n interior, puse la păstrare pentru zilele bune dar repetate-n neştire în minte, zilnic, uşor sau din ce în ce cu mai multă pasiune şi strigăt lăuntric. Un soi de haos ce modelează şi spațiul exerior apropiat, preschimbând geometricul în organic, distrugând echilibrul ritmului, reaşezând atomii pentru ca, în final, totul să redevină armonie.
Şi apoi ce? Un gând fugar către un viitor incert ce curge printre degete ca nisipul deşertului. Reîntors în momentul ăsta, în amintire, trecutul, viitorul şi prezentul sunt toate un moment - timp rătăcit. Toate se adună precum ploaia într-un lac, formând o matematică acvatică în care se reflectă însuşi cerul. Şi apoi ce? O emoție, un fior de gheață in fața aparentei inutilități a existenței. Şi apoi ce? Apoi nimic. Apoi momentul. Apoi? Apoi acum. Din nou. Pentru totdeauna, tot un timp, totul într-un singur timp. Ce mai rămâne?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu